Altarul lui Ilie-Ploaia
1 Regi cap. 18

La toți Ilie le-a vorbit
Poporul, s-a apropiat
El un altar a întocmit
Din, pietrele ce le-a luat

Și un șanț în jur a făcut
Apoi, sămânța a semănat
Cu carne altarul a fost umplut
Și apoi, cu apa a fost udat

De trei ori, tot a repetat
Și când lucrul a isprăvit
El cu credință s-a rugat
Și al său Domn, l-a răsplătit

Foc de la Domnul a căzut
Și arderea a mistuit
Pământul toată apa a supt
Minune, din cer a venit

Poporul s-a înspăimântat
Și la pământ, toți au căzut
Pe Domnul cel adevarat
Acum, cu toții L-au văzut

Proorocul pe toți i-a îndemnat
Pe-ai lui Baal preoți să-i prindă
Pe râul Chison i-au junghiat
Al lor neam, pe veci să se stingă

Iar pe Ahab l-a îndemnat
Ca să mănânce și să bea
Poporul l-a asigurat
Că ploaia, în curând venea

Apoi la Carmel s-a urcat
Cu fața, între genunchi stătea
Și sluga el și-a îndemnat
Să facă ce el, îi spunea

De șapte ori el s-a uitat
Cu-a lui privire, înspre mare
Și pe prooroc l-a înștiințat
De-un nor, ce se ridică tare

Ilie pe slujbaș trimite
Ca pe Ahab, să îl vestească
Să vină, să coboare iute
Căci ploaia, în grabă o să sosească

Și cerul s-a întunecat
O ploaie mare, a venit
Vântul bătea neîncetat
Ahab, cu carul a pornit

Mana Domnului a venit
Peste Ilie, s-a lăsat
Înspre Israel a pornit
Căci Domnu, asa l-a îndemnat.

va urma